Nu ma asteptam sa am “material” pentru un prim post atat de repede, dar uite ca se gaseste… lucky me, vai de capul altora. Al “fraierilor de proba”. Pentru cei plini de vise si pentru cei care inca mai cred ca job`urile sigure si bine platite cad din cer anytime, o sa explic minunatul concept de “fraier de proba”, concept pur romanesc. 100% gandit de romani, pentru romani. Nu de alta, dar in tzara asta se traieste bine pe spinarea altora mai prosti decat tine. Asta daca esti… patron, mai ales. Ati ghicit? Nuuu?! Well, conceptul de “fraier de proba” se refera la persoana pe care o prostesti sa lucreze pentru tine, promitindu-i anumite lucruri care sa-i ofere sperante suficiente si pofta de munca: chestii ca, de exemplu, o angajare, un salariu frumos, bla, bla. Exemplul graitor se petrece intr-o firma, desigur. In domeniul mass-media. Acolo unde orice rahat, cu cat miroase mai tare, se vinde mai bine. Si acolo unde rahatul bine cosmetizat e un produs de succes. Nu conteaza forma sub care il vinzi: stire, muzica, advertising, public relations, abureala vanduta moca angajatului.
Back to the story, deci: Si in domeniul mass-media, vara, lumea pleaca in concediu. Ma refer la aia care au o carte de munca, normal. Si daca unii pleaca, altii trebuie sa vina in loc. Reteta e simpla, pentru patron: se ia un anunt de angajare, se publica si se asteapta fraierul sau fraierii care sa pice in plasa anuntului respectiv. Anul asta a fost bogata “prada”: s-au gasit destui care sa fie pasionati de munca asta. Ce-au spus fraierii in sinea lor? “Lucrez pe perioada vacantei, castig si eu un ban, mai cunosc lume…”. Ce-a spus patronul? “Cat imi sunt angajatii in concediu, muncesc astia pentru ei. Apoi, le zic «la revedere» si-mi vad de treaba”. Logic, cei din prima categorie nu stiau ce-i asteapta…
Conceptul 2 se numeste “scoala”, “instruire”. La locul de munca. Iei fraierii, ii pui la munca, dupa ce le explici notiunile basic. Surprinzator, unii chiar prind “din zbor” notiunile de baza si sunt si harnici. Ba chiar exceleaza in domeniu. Primesc, in schimb, motivatii. “Dupa 2 saptamani, stabilim cine ramane si cine nu. Da` sa stiti ca sunteti buni toti. Nemaipomeniti”. Fraierii muncesc cu si mai mult chef. Asteapta plata, stiu ca o merita.
Conceptul 3, numit “teapa”, e o chestie arhicunoscuta la romani. Alaturi de barfa, curvit, mancatorie pe la spate, multe altele de genu`, chestii despre care o sa discutam acilea mai pe larg curind. Ca merita. Ei bine, cele doua saptamani “de proba” trec. Si vine momentul adevarului. Reprezentat, desigur, prin prezenta patronului. Ce zice patronul? “Imi pare rau, dar… nu ati confirmat nimic. Va orientati in domeniu, sunteti harnici, dar nu sunteti suficient de buni. Nu putem continua asa, si nici nu va pot plati. Noi avem nevoie aici de oameni capabili, pregatiti, care sa stie din prima ce si cum sa faca. Deci, de maine, daca vreti sa lucrati ca voluntari, va astept. Daca nu, asta e, la revedere.” Cat despre bani… nici urma. Ca deh, firma a muncit la greu sa-i educe pe incepatori, sa le arate, practic… cum se lucreaza. Pe la spate, desigur. Ca in Romania. “Fraierul de proba” are optiunea de a pleca acasa si de a spune ca in tzara noastra e bine sa pari fraier. Doar sa pari. Asta daca vrei sa traiesti bine. Sau… sa fii patron. Ca “fraieri de proba” se gasesc des.
Morala:
Cind vi se propun “angajari de proba”, intrebati inainte cati au primit statutul de salariat dupa perioada de probe. Nu de alta, dar… uneori e mai bine sa mergi undeva pe banii parintilor decat sa te chinui pentru cineva care habar nu are ce inseamna respectul fatza de altii. Salariati sau nu.
